„Uliţa mea e paşnică, tăcută. Rareori o tulbură năvala târgului….Trufaşe de numele lor, celelalte uiţi au silit porţile caselor să li-l înveţe şi să li-l rostească statornic. Şi porţile, cu guri de tablă sau de lemn, îl au în toată clipa pe buze. Ea a şoptit doar casei noastre numele ei. Ploile l-au şters, poarta l-a uitat şi ea l-a uitat. E o umilă şi neştiută uliţă de margine de târg.” Ionel Teodoreanu – Ulita copilariei
Dar nu e trista stradutza din Ulita copilariei. E tacuta si pasnica. Si discreta in ce priveste marturisirea numelui ei. Nu e trufasa. Si nici trista nu poate sa fie.
Impulsuri Foto 
„Uliţa mea e paşnică, tăcută. Rareori o tulbură năvala târgului….Trufaşe de numele lor, celelalte uiţi au silit porţile caselor să li-l înveţe şi să li-l rostească statornic. Şi porţile, cu guri de tablă sau de lemn, îl au în toată clipa pe buze. Ea a şoptit doar casei noastre numele ei. Ploile l-au şters, poarta l-a uitat şi ea l-a uitat. E o umilă şi neştiută uliţă de margine de târg.” Ionel Teodoreanu – Ulita copilariei
Frumos si trist. Ulita cu vitrina din fotografie are noroc; se afla intr-un loc vizitat de multa lume, cu un nume vestit: Sighisoara.
Dar nu e trista stradutza din Ulita copilariei. E tacuta si pasnica. Si discreta in ce priveste marturisirea numelui ei. Nu e trufasa. Si nici trista nu poate sa fie.
O vitrină frumos colorată atrage ca prin magie…pe fata cuminte care își dorește să descopere acolo, ceva care să o transforme într-o îndrăzneață!