Visul unei buburuze

      „Azi noapte am visat că sînt o buburuză-licurici. Păpădia îmi șoptește că visul poate deveni realitate dacă aș primi o rază de lumină de la  Lună sau de la Soare. Acum nu știu către cine să zbor, care o fi mai generos?”

Un musafir nepoftit

  ” ‘Neaţa! Mă scuzaţi pentru inoportunitate (uau! ce vocabular la o insectă), dar aroma cafelei de luni a ajuns pînă la balta din Grădina Botanică. Pot să primesc şi eu o ceaşcă?”

Primăvara la țară

Primăvara la țară nu e niciodată o copie…

Primăvara vine-n țară,
Primăvara vine-n sat,
Primăvara vine-n casă,
Primăvara vine-n cap.

Păi, am ieșit eu în ogradă,
M-am urcat pe un proțap.
Cîntă cucul în livadă,
Soarele mă bate-n cap.

Primăvara vine-n plai,
Scoate grebla din sarai.
Toată lumea, hai la muncă
C-o bucată de mălai.[...](Zdob şi Zdub - Primăvara)

19. Alcobaça, Portugalia

O poveste fără happy end…

1000 de locuri de văzut

A fost odată ca niciodată un prinț moștenitor, pe numele său Pedro I de Portugalia, care din considerente politice, așa cum era obiceiul timpului, s-a căsătorit cu fiica unui puternic principe străin. Dar principelui nu-i fuse dragă soția aleasă, ci una din damele de companie ale acesteia, Ines de Castro, nobilă galeză, de care se îndrăgosti nebunește. Și uite așa a luat naștere cea mai tristă, mai frumoasă și mai cunoscută poveste de iubire din istoria Portugaliei.DSCF7039DSCF7064

Cei doi încep o relație mult comentată și dezaprobată de curtea regală a anilor 1300. Regele Alfonso al IV-lea o exilează pe Ines în speranța că povestea va lua sfârșit, dar distanța nu reușește să stingă iubirea dintre cei doi, care, se spune, au corespondat intens în tot acest timp.

Când soția lui Pedro I moare după ce dă naștere prințului moștenitor, Pedro I, contra voinței tatălui, o aduce pe Ines…

Vezi articolul original 596 de cuvinte mai mult