Starea de toamnă

Drumul racului

E inevitabilă. Se insinuează mai întîi subtil, în alţii. Ca şi cum li s-ar îngălbeni privirea. Asta, mai întîi. Apoi li se stîrneşte o adiere de vînt prin suflet, puţin mai rece. Gîndesc că e o stare de indispoziţie temporară, că e ca o gripă de sezon pe care o tratezi cu rîsete.

Dar nu. Îi privesc cum încep să le fie înceţoşate dimineţile.

Mă sperii. Îmi pipăi zîmbetul. E cald încă.
Pe undeva s-a deschis o fereastră…sau o uşă… interzisă. Se aud primele acorduri ale unei Rapsodii. Ungare. Numarul 2. Obsesiv…mi se înroşeşc frunzele. Primul semn.

Şi-atunci privesc cerul. Îmi pleacă cocorii…
cocori
the_end

Vezi articol original

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s