New day

post260

              “Viaţa este uneori foarte zgîrcită: trec zile, săptămîni, luni şi ani fără să simţi nimic nou. Totuşi, odată ce se deschide o uşă, o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decît poţi accepta.”  (Paulo Coelho)

Bătăi de aripi şi de gînduri

         Odată, un porumbel, mai hăbăuc sau poate mai curajos, mi-a zburat la cîţiva milimetri de ureche. Poate chiar m-a atins cu aripa, nu ştiu sigur. Fîl-fîl! Pentru cîteva secunde am avut senzaţia că eu dau din aripi, că eu mă pregătesc să-mi iau zborul. O senzaţie stranie şi minunată care mi-a amintit de spusele lui Nichita Stănescu.

Oare cum ar fi arătat lumea dacă oamenii nu ar fi fost robii gravitaţiei? Poate au greşit drumul evoluţiei  umane şi au ratat aripile?