La gura sobei
„Aşezat la gura sobei noaptea pe cînd viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pîlpîieşte.
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecînd în zbor fantastic a poveştilor minuni.
Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;
Iată cai ce fug ca gîndul; iată zmei înaripaţi
Care-ascund în mari palaturi mîndre fete de-mpăraţi.”[…]
Impulsuri Foto 
Ce bine ca ai facut focul, se cam lasase frigul…si mai si ninge pe aici pe la tine…
In lipsa celor reali, ar trebui sa apreciezi fulgii virtuali. 🙂
Apreciez. Sa-i trimiti si la mine…
Sa punem si coloana sonora: http://www.youtube.com/watch?v=C5eusmEqeb0
Foarte potrivita coloana sonora. Se vede ca iti doresti o iarna adevarata. Multam. Ia sa mai punem un lemn pe foc. 🙂
Mersi. 🙂
Reblogged this on ARENA CAFFE.
Parca vad pe-acolo printre taciuni niste oua coapte,si niste porumb care sfaraie nerabdator…..Doamne cat imi e de dor de anii copilariei….
Gura sobei e unul dintre cele mai potrivite locuri pentru depanarea povestilor si amintirilor. Spiritul sarbatorilor nu e legat doar de bucurie, ci si de regrete si nostalgii.
Multumesc pentru vizita si reblog. 🙂