Întorc şi gând, privire plimb
să îţi admir aceeaşi albă exprimare,
o arcuire din inimă cu trepidare,
din inimă ce-mi dai la schimb,
a mea de-o vrei pentru răstimp,
o ai, învaţă-mă să zbor,
bandajul sufletului dor.
De unde-ţi este aripa,
cum desluşeşti suavă graţia,
de ce orbesti mirând cu alb
printre bătai de fulgi cu calm,
te plac alb porumbel…nu am să fiu
şi n-am să zbor oricât de viu,
un dor, bandajul sufletului zbor.
dmd
🙂