Dragobete, un Cupidon autohton

           „Pe vremuri, în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii ţineau sau făceau Dragobetele (Ziua Îndrăgostiţilor, Cap de primavară, Logodnicul Păsărilor). Probabil că luna februarie era considerată lună de primăvară, iar ziua de 24 era începutul anului agricol(uneori ziua ieşirii ursului din bîrlog). Este momentul în care natura se trezeşte, păsările îşi caută cuiburi, iar oamenii, în special tinerii, intră şi ei în rezonanţă cu ea.

Cine este Dragobetele?

           Divinitate mitologică similara lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un bărbat chipeş şi iubăreţ nevoie mare. Nu blînd ca Sf. Valentin, ci năvalnic, el era la daci zeul care, ca un „naş cosmic”, oficia în cer la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În decursul anilor această tradiţie s-a extins şi la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele şi băieţii se întîlnesc pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se „logodesc” în această zi.
Motivaţia preluării obiceiului păsărilor era profundă, din moment ce păsările erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvîntul grecesc „pasăre” însemnînd chiar „mesaj al cerului”.
Dragobete este şi un zeu al bunei dispoziţii, de ziua lui făcîndu-se petreceri (fără indecenţele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele căsnicii…”

http://www.traditii.ro/dragobete.php?nr_articol=30