Recunosc că parfumul de toporași, liliac sau lăcrămioare mă binedispune, aproape că mă îmbată. Toate ca toate, dar parfumul florilor de salcîm îmi induce o stare de euforie, mă face să mă desprind ușor de lumea concretă ce mă înconjoară. În ce mă privește, l-aș încadra în categoria „droguri ușoare”. Noroc că ține doar cîteva zile… 🙂
„E un exerciţiu pe care-l fac de fiecare dată cu studenţii: pun un scaun şi stau. Şi ei se aşteaptă să-i întreb ceva, să le zic ceva, băi hai, faceţi aia sau aia. Şi încep şi stau, ştii, şi sunt priviţi de ceilalţi, şi nu ştiu ce să facă cu statul ăsta. „Aoleu, stau pe scaun”. Şi văd că e o tăcere absolută şi toată lumea se uită la ei.
Ăsta e un exerciţiu pe care eu îl ador. Ăsta e un exerciţiu pe care l-a făcut şi Sanda Manu cu noi. Şi e foarte bun, pentru că îţi dai seama că foarte greu reuşeşti tu să fii tu, personal, cu toate ale tale, stând pe un scaun. Atunci când eşti privit. Atunci când lumea se uită la tine. E foarte greu.” (Andi Vasluianu)
„Supranumit „floarea memoriei”, oamenii spun că mirosul său trezeşte amintiri de mult uitate, care pot fi retrăite în amănunt.” (www.gradinamea.ro)
Ce uşurare! Măcar o lună pe an memoria ce îmi joacă feste are şansa să se încadreze în limite normale. 🙂
Primăvara asta păpădiile au explodat. Or fi expresia dorințelor ținute în frîu în așteptarea ăstei primăveri uituce? Profitați, suflați în păpădii. E liber la iluzii. 🙂
Și un clip minunat cu păpădii, via dmd5 :
Impulsuri Foto 