Gînduri pe marginea unei glastre

       18 zile de cînd soarele n-a mai apărut în orașul meu. Mai bine zis 18 seri continue, întrerupte doar de întunericul nopții. S-a întîmplat ca din acest șir cenușiu ziua mea să fie prima seară ce răsare la 7.00 A.M. și apune pe la 5.00 P.M. În acea zi am primit un cadou care s-a dovedit a fi foarte inspirat, o glastră cu niște crizanteme aurii. Nu știu ce truc sau ce magie se află în acele petale galben-pui, dar din momentul în care am așezat glastra pe pervaz am avut o nouă sursă de lumină. Crizanteme galbene, substitut pentru soare.
        Din aproape în aproape, am meditat(ocupație mai frecventă în vremuri gri și friguroase) la substitutele din viața noastră. Omenirea a inventat substitute pentru zahăr, cafea, arome, țesături, cărți, substitute pentru corpul uman, pentru comunicare, companie, dragoste. Unele necesare(ex. resursele limitate ale planetei), altele născocite din pierderea scopului, din frivolitate și comoditate. Ne concentrăm atît de mult pe partea materială a existenței, neglijînd-o pe cea spirituală. Substitutul – iluzie sau soluție? Nu știu ce substitute vor mai apărea, sper totuși să nu apară substitutul pentru OM.

P.S. Dacă mă gîndesc mai bine, unele substitute sînt mai reușite decît produsul pe care îl înlocuiesc… 🙄

A patra dimensiune

       „Sensibilitatea faţă de timp pleacă din incapacitatea de a trăi în prezent. Îţi dai seama în fiece clipă de mişcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieţii. Nu mai trăieşti în timp, ci cu el, paralel lui.„(Emil Cioran – „Amurgul gîndurilor”)