„Niciodată nu vei putea înţelege zgomotul, dacă nu ştii ce este tăcerea. Şi să nu crezi că tăcerea este linişte. Nicidecum. Liniştea cuprinde şi tăcerea, însă tăcerea nu înseamnă linişte.” (Cătălin Manea)
„Lunea, când soarele-i fierbinte O întrebare-n cap îmi tot revine: „E-adevărat, spuneţi-mi în câteva cuvinte, Că cine este ce şi ce e cine?”
Marţea, când e lapoviţă şi ninge, iar ceru-i gri Şi-n broasca minţii mele se blochează cheia, Mi-e tare greu să mai pot clar desluşi Dacă-aceia-s aceştia ori aceştia-s aceia.
Miercurea, când cerul e de-un bleu curat, Şi stau degeaba, şi nimeni nu-i cu mine, Uneori mă-întreb dacă-i adevărat Că cine este care şi care este cine.
Joia, când pe străzi deja-i îngheţ şi zloată, Iar bruma sclipeşte-n ultimele frunze de gutui, Este foarte complicat pentru cineva să vadă Ale cui sunt toate-acestea – sau acestea ale cui.”