La gura sobei
„Aşezat la gura sobei noaptea pe cînd viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pîlpîieşte.
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecînd în zbor fantastic a poveştilor minuni.
Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;
Iată cai ce fug ca gîndul; iată zmei înaripaţi
Care-ascund în mari palaturi mîndre fete de-mpăraţi.”[…]