Imagine

România pitorească

post233

Primăvara la țară

Primăvara la țară nu e niciodată o copie…

Primăvara vine-n țară,
Primăvara vine-n sat,
Primăvara vine-n casă,
Primăvara vine-n cap.

Păi, am ieșit eu în ogradă,
M-am urcat pe un proțap.
Cîntă cucul în livadă,
Soarele mă bate-n cap.

Primăvara vine-n plai,
Scoate grebla din sarai.
Toată lumea, hai la muncă
C-o bucată de mălai.[...](Zdob şi Zdub - Primăvara)

Mărţişorul povestitor

        „Dragi mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile frumoase de sărbători, cîntînd şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, ţarinele cu holdele, cîmpul cu florile şi mîndrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vîrstă a tinereţii! Asemenea, dragi mi-erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire. (Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

Umbre însorite

Această prezentare necesită JavaScript.

         Unde anii tineri au sunat, cândva, a cântec, numărul plopilor fără soț și cel al câtorva sute de catarge sunt, încă, păstrate secrete. Sub trepte. Din piatră.

        Într-o zi de primăvară, locului i-au dat numele de „Podul lui Eminescu”.