Unde anii tineri au sunat, cândva, a cântec, numărul plopilor fără soț și cel al câtorva sute de catarge sunt, încă, păstrate secrete. Sub trepte. Din piatră.
Într-o zi de primăvară, locului i-au dat numele de „Podul lui Eminescu”.
Unde anii tineri au sunat, cândva, a cântec, numărul plopilor fără soț și cel al câtorva sute de catarge sunt, încă, păstrate secrete. Sub trepte. Din piatră.
Într-o zi de primăvară, locului i-au dat numele de „Podul lui Eminescu”.
Ai putea face un album cu toate aceste poze..sau macar un catalog. Tare mi-ar placea sa-l gasesc la o librarie si sa-l iau acasa la mine 🙂
De ce la librarie? ti-l trimit acasa, cu autograf. 😀
🙂 astept ❤
„Abia-ntelese, pline de-ntelesuri”… Sau cand imaginile spun tot ce era de spus. Din silabe colorate, povesti cuceritoare. De rapit gandurile si de dus departe-departe. Fara cuvinte, Aura. Ce mai fotografii! Felicitari!
Ce mai cuvinte cuceritoare! se vede ca Ripa Galbena este slabiciunea ta. 🙂
A fost posibil numai cu ajutorul fotografiilor facute de tine. Altfel, nicio sansa.
Buna idee, Claudia!
Multumesc pentru comentariile faine, imi cresteti cota de piata.
tare frumoase fotografiile!
Multumesc! 🙂